Am divorțat la 42 de ani, pentru că soțul meu era vădit plictisit de căsnicia noastră. Îl vedeam cum se uita după fete tinere și cum se simțea mai bine în compania fiicelor decât a soțiilor prietenilor noștri. Devenise, pe alocuri, chiar ridicol. Între noi mai existase cândva iubire, dar, să fim sinceri, cât durează iubirea, în cazul celor mai mulți dintre noi? O clipă, două? Cu siguranță, nu o viață, așa cum ne dorim la început.
Ce m-a convins definitiv să pun punct căsniciei a fost plângerea unei prietene apropiate. Ea mi-a spus, cu voce tremurândă, că Sergiu, în loc să-i mediteze fata pentru admiterea la facultate, o inițiase în cu totul alte „taine”. Și mai grav, fata se îndrăgostise de el. M-a durut cumplit. Îl rugasem pe Sergiu să nu mă facă de râs, dar el a ignorat complet acest lucru. Poate că, într-un fel, avea dreptate: fata nu fusese total nevinovată. Dar el putea să-i fie tată și, chiar dacă ea i-ar fi făcut avansuri, el nu trebuia să cedeze.
Divorțul a fost rapid. Fiecare a rămas cu unul dintre cele două apartamente, fiecare cu mașina și cu banii din bancă. Nu aveam copii, dar avuseserăm grijă să ne asigurăm financiar pentru vremuri grele. Ne-am despărțit prieteni – poate nu cu adevărat, dar suficient cât să ne respectăm decizia. Sergiu s-a recăsătorit rapid. Noua lui soție era mult mai tânără și hotărâtă, iar în scurt timp au avut doi copii.
Eu, în schimb, am avut o perioadă lungă de acomodare cu statutul de femeie divorțată. Bărbații însurați mă curtau frecvent, convinși că îmi făceau o favoare. Lipsa mea de entuziasm îi ofensa uneori. Profesional, lucrurile mergeau bine. Patronul meu m-a promovat într-o funcție de conducere și mi-a propus să devin asociată. Apoi, a început să-mi facă avansuri.
Victor, patronul, avea o poveste complicată. Divorțase după ce soția lui îl trădase cu fratele mai mic, Emil, și emigrase cu el în SUA. Fiul lui, Filip, credea că unchiul său îi este tată, iar Victor nu făcuse nimic să schimbe asta. Relația mea profesională cu Victor era solidă, dar avansurile lui m-au pus într-o poziție delicată. Emil, fratele lui, nu a pierdut ocazia să-mi facă și el curte. Am refuzat ferm.
Apoi, o călătorie de studii în SUA mi-a schimbat viața. La cursuri, l-am cunoscut pe Filip, un tânăr de 27-28 de ani, plin de viață, dar și misterios. O întâlnire întâmplătoare în parc s-a transformat într-o poveste neașteptată. Filip era diferit de toți bărbații pe care îi cunoscusem. M-a făcut să mă simt din nou tânără, iubită, importantă.
Când data plecării mele în România se apropia, am simțit că pierd ceva esențial. Filip, însă, mi-a propus să vină cu mine. Mi-a spus că vrea să-și revadă tatăl, care locuia în România.
Am înghețat când l-am văzut pe tatăl lui Filip: era Emil, fratele mai mic al lui Victor. Știam deja, în adâncul sufletului, că Filip nu era altcineva decât fiul biologic al lui Victor. Situația devenise de-a dreptul absurdă: fusesem curtată de doi frați, iar acum eram într-o relație cu fiul unuia dintre ei.
În timp ce Filip își saluta tatăl, Victor, rămas în spatele nostru, mă privea intens. „Trebuie să vorbim,” mi-a spus el pe un ton serios. Știam că acel moment avea să schimbe totul.
Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.